O noua zi. Un nou inceput. Soarele de vara isi lasa usor razele sa patrunda prin jaluzelele crem ale camerei mele si sa mi se strecoare sub gene. Ceasul a sunat. Offf, cat e ceasul? De ce ma trezesc in aceasta zi de vineri tocmai la ora sapte? A Da! Era sa uit! In acea zi ma pregateam sa zbor catre Anglia! Visul meu de-o viata! Dar, sa o iau cu inceputul. Hei, ma numesc Abby Kate Jonson, dar toata lumea imi zice Abby sau Abbs. Am 18 ani, locuiesc in Aiud, judetul Alba, Romania. Dar poate va intrebati de ce ma cheama Abby, nume care nu este romanesc. Ei bine, tata este englez, asa ca eu sunt jumatate englezoaica(din partea tatei) si jumatate romanca(din partea mamei). Parintii mei se numesc Camelia si Steve si au 38 respectiv 41 de ani. Am doi frati, pe Mihai si pe Sergiu, de 15 respectiv 10 ani. Mda, e ciudat ca din trei copii, eu sa fiu singura cu nume englez, sunt printesa lu’ tati ce sa mai?... Deci, sa revenim la mine. Imi place sa-mi studiez mereu trasaturile, fizionomia fetei si corpul. Iarasi ma uitam in oglinda. Aveam parul saten-ciocolatiu, usor ondulat la varfuri, pana peste nivelul bustului. Fata mea incadra cei doi ochi caprui si mari ca farfuriile, un nas usor pistruiat si buze viu colorate si frumos arcuite. Aveam statura medie si corpul zlet dar delicat. Dar poate nu stiti cum am ajuns sa plec eu din Romania in Londra, nu? Pai, parintii mei tin foarte mult la instruirea mea. Vor sa ajung o femeie independenta, sigura pe sine si cu un loc de munca bine platit. Din cauza faptului ca parintii mei au trait in mare parte in vremea regimului comunist, nu au avut conditiile necesare pentru a-si continua studiile; astfel ca mama lucreaza la o croitorie, iar tata este profesor de engleza, loc de munca castigat mai mult din urma faptului ca stie engleza foarte bine si a facut un curs pedagogic inainte. Deci, ca sa revin parintii mei tin sa fac o facultate – ceea ce mie mi se pare imperios necesar – si, din moment ce stiu bine limba engleza(tata m-a invatat de cand eram mica), ma descurc foarte bine cu limba, astfel incat sa pot urma o facultate in Marea Britanie. Voi sta in apartamentul cumparat in rate de parintii mei dintr-un imobil de apartamente din Londra. Stiu ca imi va fi putin greu la inceput. Imi va lipsi familia, prietenii, acolo nu am pe nimeni(tata a fost singur la parinti iar acestia au murit intr-un accident de masina) si sunt o fire putin mai rezervata; devin prietenoasa abia dupa ce ajung sa cunosc bine persoana. Dar pentru moment macar, sa lasam aceste ganduri retorice si sa revenim cu picioarele pe pamant.
*
Avea zborul la ora 4 p.m. Pana atunci, trebuia sa fac ultimele pregatiri, dar mai inatai sa dau o raita pana-n oras. Am intrat in sifonier sa caut ceva cu care sa ma imbrac. Am optat pentru un tricou simplu, jacketa si pantaloni scurti si mi-am prins parul intr-o coada lejera.
“ Vrei sa venim cu tine?” a spus tata cautand cheile de la masina.
“ Nu tati, e OK! Ma descurs. Oricum, nu fac nu-stiu-ce cumparaturi.”
“Sa ai grija cum conduci, draga mea!” a spus mama protectoare.
“Sigur mami!” am zis eu luand o inghititura din sucul de portocale si luand cheile din mainile tatalui meu.
Din moment ce stau in zona parcului, am nevoie de masina pentru a ajunge sa supermarket. Trebuia sa fac niste cumparaturi pentru ai mei si sa-mi cumpar niste lucruri de igiena personala pentru mine. Am intrat in Lidl si am cumparat o franzela, unt si niste portocale. M-am intalnit cu Cornelia si Andreea, prietenele mele.
“Hei Abbs! Nu vii la un cappuccino?” au spus ele.
“Pai…OK vin! Dar repede, avionul meu pleaca la 4 p.m. si la 1 p.m. am tren catre Cluj.”
Am mers cu masina mea la cofetaria preferata si am comandat trei cappuccino. Bine, Cornelia si-a luat si o prajitura, asigurandu-ma ca o va manca repede.
“ Ei, esti pregatita sa zbori catre Londra?” m-a intrebat Andreea.
“Bineinteles!” am spus eu hotarata.
“Poate o sa-i vezi pe baietii de la One Direction” a spus Cornelia uitandu-se cu o privire sireata la mine.
Da, eram locca dupa One Direction. Imi placeau toate cantecele lor, iar sarmul lor m-a dat pe spate. Aveam o slabiciune pentru Zayn, dar totusi, il simpatizam si pe Louis.
“Da, ar fi o chestie!” Am spus eu ca raspuns la ideea Corneliei. Si fetele erau fane 1D. Andreea avea “boala” pe Harry, iar Cornelia pe Liam.
Dupa cateva minute m-am despartit de fete si am intrat intr-un magazin. Mi-am cumparat un sampon si balsam Dove, crema si lapte de corp Nivea, tonifiant, gel de dus, sititi voi, chestii necesare oricarei fete.
*
Am ajuns acasa si mi-am facut bagajul. Mi-am luat ramas bun de la toata familia. Mai exact de la Mihai si de la Sergiu. Mihai era incantat ca avea sa-mi “redecoreze” camera (sau sa o distruga) intrucat acum ii apartinea. Din moment ce intre mine si Sergiu era o diferenta de 8 ani, ne-am despartit cu greu intrucat eram foarte atasati unul de celalalt.
Mama cu tata m-au condus pana la gara unde ne-am luat ramas bun cu lacrimi in ochi. Pe tren, am luat telefonul in mana (un iPhone 4 dragut) si povesteam pe mess, facebook si twitter cu prietenii mei; asa ca, drumul nu a durat foarte mult, sau nu a parut sa dureze asa mult, si am ajuns la Cluj de unde am luat un taxi pana la aeroport.
Cand am ajuns la destinatie si dupa ce i-am platit taximetristului o suma substantiala(intr-un orasel ca Aiudul nu platesti asa mult), mi-am atintit privirea asupra avionului. Oh God! Era imens! Nu mai zburasem cu avionul pana atunci si aveam cred o fobie la chestii asa mari si miscatoare…ciudat, stiu!
Cand am decolat, credeam ca o sa-mi dau duhul, nu alta, dar am scapat. Slava Domnului! In timpul zborului, o stewardesa draguta, dar cam rujata in exces a venit la mine.
“Pot sa va aduc ceva?” a intrebat ea ca un robotel politicos.
“Niste alune, daca se poate.”
Mda, sunt destul de mancacioasa si pofticioasa, un fel de Niall…
Cand am ajuns in Londra (IN SFARSIT!) eram extaziata! Totul era nou pentru mine. Aveam adresa apartamentului notata-n telefon, iar cheile in geanta(cel care ne-a vandut apartamentul ne-a trimis cheile paravion). Un taxi m-a luat si i-am sus dragut adresa. Era un tanar cam de 25 de ani, era negru negru negru si avea buzele proeminente.
“In 10 minute suntem acolo!” a spus el apasand pe acceleratie.
Si, in mai putin de 10 minute am ajuns in fata complexului de apartamente.
Cand am intrat inauntru, am ramas uimita de spatiul atat de mare al apartamentului. Wow! Apartamentul de acasa nu era asa de mare, si acolo eram cinci persoane, iar in atata spatiu, eram doar eu. Apartamentul, per ansamblu, era dragut. Pereti albi, imaculati, o sufragerie imensa, patru camere, o bucatarie si o baie(cam mare pentru mine). Apartamentul era partial mobilat (defapt am mobilat peste tot). In bucatarie aveam tot ce-mi trebuia inafara de mase, scaune si vesela, in baie era o cada, cabina de dus, ghiuveta, WC, insa aveam nevoie de o oglinda. Am trecut la dormitoare. Toate aveau atat :un pat dublu, si un dulap destul de spatios pul birou si noptiere, insa aveam nevoie de niste perdele.(am nevoie si eu de intimitate…ce?). In sufragerie aveam un semineu, o canapea, si doua fotolii si ceva mobila. Ei, bine ca nu trebuia sa cumpar atatea…
*
Eram franta! Am coborat pana jos, unde am zarit in apropiere un fast-food. M-am intors acasa cu o pizza si un suc. Am mancat si m-am culcat imbracata pe canapeaua din sufragerie.
A doua zi, am inceput sa ma mobilizez. Am facut un dus rece-cald si am pornit in aglomeratia Londrei. Vai cat imi lipsea masina, micutul nostru Fiat Panda! Am fost la un supermarket de unde m-am aprovizionat bine si apoi am fost sa dau un anunt in ziar. Voiam sa caut o colega de camera, oricum spatiu e destul, si astfel cheltuielile vor fi mai usor de suportat. Am lasat adresa si nr. de telefon si m-am intors acasa. Am mancat ceva si apoi m-am pus sa fac o lista cu tot ce imi trebuia: lavabil(voiam o culoare mai vie); perdele’ un Tv nou etc. Nici nu am apucat sa scriu ceva caci aud soneria. Am tresarit…am mers pana la usa si deschid cam su sfiala. La usa era o tanara cam de varsta mea, putin mai inalta, avea un corp atletic, parul lung cam al meu dar mai inchis la culoare, avea ochii verzi si un zambet dragut. Imi placea sa ma uit la oameni cum sunt imbracati, asa ca, nici tanara din fata mea nu facea exceptie. Purta o pereche de pantaloni rosii, un tricou alb si un jerseu; avea parul lasat pe spate si purta o cordeluta frumusica.
“ Hei!” am spus eu intr-un final.
“Salut!Am vazut anuntul in ziar si..”
“Aaa…Intra!”
“Mersi” a spus ea. “Ce apartament dragut!”
“Mda! Abby, incantata!” am spus eu.
“Imi pare bine Abby! Eu sunt Christa!”
“Deci Christa, te intereseaza apartamentul? Ai vrea sa fim colege?”
“O da! Stii, am ajuns in Londra acum trei zile si stau la hotel si mna…as vrea sa ma stabilesc si eu.”
“O, pai atunci e aranjat!” am spus eu prieteneste. “Chiar am nevoie de cineva cu care sa impart spatiul asta mare...Deci, cand te muti?”
“Imediat! Pot suna la hotel sa-mi aduca bagajele?”
“Sigur!” i-am spus eu.
Ia stai putin….Avea o bratara pe care scria “1D”. Ce zi! Mi-am facut si o prietena, e si colega de apartament cu mine si e si fana 1D! Si nu era decat inceputul zilei…
“Esti fana One Direction?” am intrebat eu zambind.
“Oh da! Sper ca intr-o zi sa-i intalnesc…mai ales pe Louis, oh, frumosul acela!”
“Esti de-a mea acum!” am spus eu cu o privire malefica.
“Tie de cine-ti place?” m-a intrebat.
“Pai…Zayn. Dar nu are rost sa-mi fac iluzii…”
“Sper sa fim prietene bune!” a spus Christa schimband subiectul.
“Eu sunt sigura!” am spus eu luand-o in brate. Cred ca acum ca aveam nevoie de prieteni, am devenit mai prietenoasa.
I-am facut turul casei, apoi ne-am hotarat sa mergem la cumparaturi.
Dupa cateva ore buna, am ajuns acasa incarcate de cumparaturi. O firma a venit sa ne aduca TV-ul, masa si scaunele de bucatarie. Am coborat sa iau o cutie de jos plina de fel de fel de lucruri, in timp ce Christa le spunea baietilor de la firma unde sa puna televizorul. Aveam o ditamai cutie in mana si ma miscam greu. Am auzit o voce(de barbat) cum fredona ceva. Nu i-am vazut numai picioarele. Dintr-o data, s-a ciocnit de mine.
“WOW! Scuze” a spus el. Mi-am ridicat privirea din pamant, caci cazusem.
“Ia stai putin…” am spus eu recunoscand tipul…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu