Ma bucur enorm ca am scapat de gips! Chiar daca am inca mici dureri in timp ce merg, doctorul a spus ca dupa o serie de exercitii, intr-o saptamana voi fi ca noua. Oricum, Zayn avea grija de mine! Era atat de protector! Stateam in acea dimineata de jumatate a lui august si vorbeam cu Zayn pe Twitter si pe Yahoo Messenger cu ai mei. Le era dor de mine, dar le-am promis ca-i voi vizica in vacanta de iarna. Dintr-o data mi-a sunat telefonul. Hmm… numar din Romania. Dar oare cine? In orice caz, voiam sa raspund.
„Alo?” am spus eu.
„Hei Abby! Sunt Bianca Chiorean, fosta ta colega din generala...”
„Biencutaaa! Ce faci tu dragaa?”
„Uite, stiu ca esti plecata in Anglia si am ajuns in dimineata asta in Londra. Sunt cazata la un hotel. Voiam sa te intreb daca nu vrei sa vii la restaurantul „Sunrise” in seara asta la ora 20:00, voi canta, stii tu, muzica de ambient...chestii deastea. Deci?”
„Pai nu stiu...sunt cam ocupata...GLUMESTI?! Cum sa nu vin?! Poti conta pe mine! Voi fi prima care va urla ca nebuna hai chitarista, cum iti zicea Fufi, fostul nostru profesor de muzica” radeam eu ca nebuna. „Te superi daca vin cu niste prieteni?”
„Nunu! Mai imi faci si tu publicitate” radea Bia.
„Chiar ca!” am spus eu cu un aer malefic. Bia nu stia ca eu ma cunosc cu baietii. Radea in generala si credea ca nu-i voi intalni niciodata. Ei bine, va avea o mica mare surpriza deseara.
*
Eram gata de plecare. Din moment ce restaurantul „Sunrise” era unul foarte select, tinuta de gala era imperios necesara. Mi-am luat o rochie rosie de matase pana in pamant intrucat aveam glezna bandajata. Andreea avea o rochie verde marin minunata, Cornelia una galbena ca soarele, Maddison una alba ca laptele, iar Christa una albastra. http://www.polyvore.com/capitolul_14_girls/set?id=48049328 Ii statea atat de bine in rochii, dar capra de ea nu intelege si nu le poarta. Cand se va marita cred ca saracu’ Lou va purta rochia de mireasa si nu ea!!! In fine...
Am ajuns in fata restaurantului unde Bianca de astepta. Ce frumoasa era! Avea parul lung si ondulat, la fel de blond ca acum patru ani de cand nu am mai vazut-o, se mai ingrasase putin intrucat in generala era foarte slabuta. Avea un corp de fotomodel, niste ochii albastrii ca cerul, la fel ca pustoaica de 14 ani pe care am lasat-o acasa. Purta o rochie crem incredibil de frumoasa cu dantela neagra. Am fugit(bine, schiopatam) la ea, luand-o in brate!
„Biaaaa! Ce frumoasa te-ai facut! Ce dor mi-a fost de tine, chitaristo!”
„Si mie mi-a fost asa dor de tine!”
Dupa ce i-am facut cunostiinta cu toata lumea, am intrat in restaurant. Era exact cum ma asteptam, cand m-a vazut cu baietii a ramas muta, dar cum e o fata cu picioarele pe pamant si-a revenit intr-un timp bun, zic eu, fata de alte fete. Bianca s-a dus in cabina ei sa se pregateasca, iar noi ne-am asezat la o masa.
Dupa o ora, a aparut si Bianca, purta acum un sal pe umeri si se misca gratios. Muzica a inceput. Trebuia sa cante doua piese. Prima a fost una a lui Adele(una dintre cantaretele ei preferate). Avea o voce si mai superba de cum mi-o aminteam. Canta ca un inger... Fetele si baietii au ramas cu gura cascata si cu ochii cat farfuriile, insa eu ma asteptam. De multe ori am auzit-o pe Bianca cantand si de fiecare data am avut aceeasi impresie, eram placut impresionata.
„Chiar are o voce frumoasa...” mi-a soptit Harry.
„Si e frumoasa...” mi-a murmurat Liam fara sa-l auda Cornelia.
„Intr-adevar!” am spus eu mandra ca si cand as fi fost mama ei.
Dupa terminarea primului cantec, am aplaudat-o mandrii. Apoi a urmat cel de-al doilea. Mi-am dat seama automat dupa ce a inceput melodia, era „Celine Dion – My heart will go on”. O uram pe Bianca! Stia ca ador piesa asta, oricat de veche ar fi, dar stia de asemenea ca ma face sa plang. Stateam muti la masa urmarind-o. Eram pur si simplu incantati de vocea ei! Cuvintele aveau atata inteles pentru mine!
~Love can touch us one time and rest for a lifetime...~
Aveau atata greutate! Eu cu Zayn ne sorbeam din priviri. Ma tinea strans de mana, ca si cum sangele ar circula prin amandoi printr-o vena comuna. La un moment al cantecului, au urmat cuvintele care au declansat lacrimile mele...
~ You’re here, there’s nothing I fear!~
Zambeam, iar lacrimile imi curgeau pe obraji. L-am strans pe Zayn si mai tare de mana, iar el si-a indreptat privirea catre mine. Ciudat, dar si el avea lacrimi in coltul ochilor.
Dupa ce Bianca a terminat de cantat, toata sala a aplaudat-o frenetic!
„Tot artista clasei ai ramas!” i-am spus strengareste.
„Ai o voce uimitoare!” i-au zis si baietii.
„Canti minunat!” au spus fetele.
Am mai povestit, iar pe la miezul noptii ne-am intors acasa. Versurile acelui cantec au avut un impact puternic asupra mea, tocmai de aceea tot drumul il strangeam pe Zayn de brat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu